Copiii trebuie iubiți indiferent de cum sunt ei

   

   

     Toți părinții își doresc sa fie părinții perfecți pentru copiii lor, deși nu știu ce presupune acest lucru, meseria de părinte este cea mai grea dar cea care iți aduce cele mai multe satisfacții. Copiii nu vin pe lume cu manual de utilizare si nici noi ca părinti nu știm ce presupune sa fi mama sau tata, creștem împreună, învățăm împreună.
     Nu cred ca exista părintele perfect dar cred ca exista cea mai buna versiune de mama si tata pentru copilul tău, al meu, iubirea pentru ei ne facem sa fim perfecți asa cum suntem, chiar dacă uneori ni se pare ca nu am procedat corect într-o anumita situație, sau ca am fost prea duri, prea critici sau prea toleranți. Obosim căutând mereu sa ținem totul sub control, sa avem copilul perfect educat, disciplinat, politicos, cel mai deștept, primul în clasa, copilul care face activități extrașcolare si avem mustrări de conștiință dacă ceva din toate astea lipsesc sau nu e asa cum ne dorim.
     Copilul meu este rezultatul educației pe care eu i-am oferit-o, educație buna sau mai putin buna este opera mea si eu împreună cu tatăl copilului suntem direct responsabili dacă ceva nu funcționează, nicidecum copilul, el s-a născut perfect, noi l-am modelat după priceperea si asemănarea noastră. Când aud părinții ca au probleme cu copilul sau ca nu asculta știu ca problema e mereu la ei ca persoane sau de ce nu ca si cuplu, copiii imita si își atribuie cel mai la îndemână exemplu, acela al părințiilor si a relației dintre aceștia, din familie învață tot, cei șapte ani de acasă chiar sunt importanți, foarte importanți.
    Nu cred ca exista copil care sa nu își iubească necondiționat părintii, ei ne iubesc asa cum suntem, cu toate defectele noastre chiar si atunci când ii certam si nu suntem de acord cu ei, în schimb noi obișnuim sa ii comparam cu alții si nu le acceptam uneori micile devieri de comportament,le punem frâne în dezvoltarea propriei personalități si le dezechilibram copilăria cu prea multe reguli si reproșuri, critica si ignorarea nevoilor.
  In lumea mea perfecta toți copiii trebuie sa trăiască liberi, să aibă parte de respect si înțelegere din partea părinților, să li se permită să greșească, să  aibe parte de iubire necondiționată si fără bariere, să crească lipsiți de frici.
 Copiii trebuie lăsați sa își traiască copilăria, să se murdărească, să sară, să se cațere în copaci, să vorbească cu voce tare, să întrebe, să râdă necontrolat, trebuie lăsați sa fie curioși si îndrăzneți.